Perspectivele sectorului energetic din România
(context 2023 vs. obiective 2030)
1 Energie Electrică
1.1 Securitate Energetică
România se bucură de rezerve minerale (cărbune, gaz natural) și potențial natural ridicat (vânt, soare, apă), premise pentru dezvoltarea și operarea propriilor capacități de generare de energie electrică, plasând țară într-o galerie restrânsă de state membre ale Uniunii Europene. În plus, diversitatea resurselor minerale și naturale au permis României să dezvolte un parc de generare echilibrat, ce a permis și permite încă gestionarea situatilor de criză de generare de energie electrică.
Cu toate acestea, uzură tehnică accentuată, în special pentru capacitățile de generare din cărbune și cele hidro, dezvoltate înainte de 1989, precum și dificultatea acestora de a rămâne competitive pe piețele de energie electrică (în contextul taxării în creștere a emisiilor de carbon produse), limitează opțiunile României pentru producerea energiei electrice.
Conform țintelor asumate la nivelul Uniunii Europene, precum și a obiectivelor fixate la nivel național, România trebuie să accentueze dezvoltarea capacităților de producție a energiei electrice regenerabile, atât eoliene (onshore și offshore) și solare. Deși ponderea acestor generatori intermitenti a crescut semnificativ în ultimul deceniu – că urmare a schemelor de sprijin de Certificate Verzi – capacitatea sistemului de a include noi generatori intermitenti de energie electrică este limitată. Adecvanta rețelelor de distribuție și transport a energiei electrice este foarte scăzută, iar pentru a pune în funcțiune noi capacități de energie electrică investiții semnificative sunt necesare la nivelul infrastructurii. Astfel, pentru atragerea noilor investiții în energie regenerabilă, necesare pentru orizontul 2030, modernizarea și întărirea rețelelor de medie și înalta tensiune sunt imperative.
Un element semnificativ al parcului de generare de energie electrică din România îl reprezintă capacitățile nucleare. Astfel, producția generată de Unitățile 1 și 2 de la Cernavodă a oferit și continuă să ofere stabilitate și predictibilitate tehnică sistemului energetic național, oferind energie electrică în bandă. Cu toate acestea, procesul de refurbishment pentru Unitatea 1 (anticipat la nivelul anului 2026) va conduce la indisponibilitatea a 700 MW putere instalanta în sistemul energetic, aspect ce poate ridică probleme importante. Pregătirea pentru aceste eveniment – atât din perspectiva tehnică, cât mai ales din perspectiva piețelor de energie electrică – este esențială în anii ce urmează. De asemenea, dezvoltarea de noi capacități nucleare, în special pe designul reactoarelor modulare (SMR), după anul 2030, necesită o planificare imediată, pentru pregătirea procesului de aprobare și construcție pentru aceste unități. Perspectiva de noi capacități nucleare, cu producție în bandă, în România – în contextul atingerii obiectivelor climatice la nivelul 2050 – se traduce într-o oportunitate economică semnificativă, prin creșterea gradului de independența energetică și chiar de furnizor de securitate energetică în zona.
O altă dimensiune a securității energetice este reprezentată de capacitatea de interconectare cu statele vecine. Cu toate că România îndeplinește țintele asumate la nivel european (10% interconectare electrică), o dezvoltare accelerată a conexiunilor transfrontaliere – un obiectiv tot mai important și la nivel european, în contextul crizei prețurilor din 2022 – este necesară, pentru o mai bună integrarea a capacităților de generare din Europa Centrală și de Sud-Est, precum și pentru atingerea obiectivelor de eficientă economică a piețelor wholesale.
Nu în ultimul rând, măsurile de eficientă energetică la nivelul consumatorilor finali (eficientizarea și reducerea relativă a consumului) reprezintă un argument în plus pentru întărirea securității energetice a României și pentru creșterea nivelului de independența energetică.
România dispune de numeroase opțiuni de finanțare (ex. PNRR, Fonduri structurale) pentru dezvoltarea infrastructurii anterior menționate la nivelul capacității de generare a energiei electrice, pentru rețele de distribuție și transport, sau la nivelul consumatorilor pentru eficientă energetică.
Pentru atragerea acestor linii de finanțare și pentru investiții strategice în sistemul energetic românesc, un dialog structurat între autorități, mediul privat și consumatori este o condiție sine qua non pentru perspectiva 2030. De asemenea, transparență decizională - pentru aceste programe de finanțare, cât și pentru obiectivele strategice ale României, în sensul larg - este un element de baza în vederea construirii și dezvoltării acestui dialog între principalii actori din domeniu.
1.2 Sustenabilitate. Protecția mediului
Reducerea amprentei de carbon pentru energiei reprezintă unul din principalii piloni ai strategiei Uniunii Europene.
În condițiile în care sistemul energetic național se bazează în continuare pe capacități de generare pe combustibili fosili, investiții în capacități regenerabile de producere a energiei electrice sunt urgențe. Acest obiectiv devine și mai complicat însă în condițiile în care reducerea emisiilor de carbon în sectoarele economice asociate - transport, încălzire - vine cu nevoia de creștere a electrificarii consumului de energie. Deși această creștere o să fie ponderată de creșterea eficienței energetice, este evidență necesitatea investițională în capacități de energie curată.
Dincolo de planurile pentru dezvoltarea industriei nucleare (noi capacități la Cernavodă și/sau unități modulare, după 2030), România trebuie să valorifice potențialul natural mare pentru noi capacități de energie electrică solară, eoliena (onshore, dar mai ales offshore) sau geotermală. Aceste capacități își găsesc utilitatea și în producția de hidrogen verde, un vector important pentru decarbonarea industriei și transportului la orizontul 2050.
Tot în acest sens, continuare încurajării producției descentralizare (prosumatori) reprezintă o oportunitate majoră pentru momentul 2030, în sinergie cu dezvoltarea acestei componente și industrii la nivel european.
1.3 Perspective socio-economice. Prețul energiei
Proporția consumatorilor vulnerabili din România este una dintre cele mai mari din Europa. Dacă înaintea pandemiei de COVID19 statisticile arătau că aproximativ 24% dintre consumatorii casnici se află astăzi în situație de sărăcie energetică, criză sanitară din 2020, precum și criză prețurilor începută în 2021 și care se continuă astăzi, înrăutățesc statisticile. Lipsa datelor pentru a identifica atât starea de vulnerabilitate, cât și comportamentul de consum (în lipsa unui număr semnificativ de smart metere) au condus la lipsa unor scheme de sprijin dedicate și corect dimensionate pentru consumatori.
Pentru orizontul 2030, autoritățile publice centrale și locale trebuie să îmbunătățească actualele programe de sprijin social și să dezvolte noi unelte financiare și nonfinanciare pentru combaterea fenomenului de sărăcie energetică. În acest sens, un sistem dedicat pentru monitorizarea continuă a stării de vulnerabilitate a cetățenilor (socială, economică, de sănătate, etc.) și raportarea la capacitatea lor de plata a facturilor de energie electrică sunt necesare.
Aspectele referitoare la designul piețelor de energie și influență acestuia asupra facturilor este un alt element de luat în considerare pentru orizontul 2030. Oligopolul din piață wholesale de echilibare, precum și actuală structura a piețelor forward, generează volume mari de energie electrică vândute pe Piață pentru Ziua Următoare (PZU). Această structura și găsirea unor soluții potrivite trebuie adresate cu prioritate, pentru a translata în termen scurt beneficiile capacităților de generare de energie electrică regenerabile, cu costuri operaționale mici, costuri investionale în continuă scădere și fără costuri ale externalitatilor (așa cum se întâmplă pentru parcul de generare bazat pe combustibili fosili, unde costul emisiilor este din ce în ce mai vizibil în facturile consumatorilor).
Măsurile de eficientă energetică joacă așadar un rol semnificativ în reducerea și eficientizarea consumului de energie electrică, aspecte ce cresc siguranță în aprovizionare la nivelul sistemului energetic național. În același timp, aceste măsuri contribuie la reducerea imediată și pe termen lung a facturilor de energie pentru consumatorii finali. Astfel, programele publice de investiții în măsuri de eficientă energetică (ex: anveloparea clădirilor, schimbarea diferitelor componente consumatoare din clădiri) precum și proiectele inovatoare la nivelul companiilor de utilități (ex: programe de demand response, tarife dinamice, digitalizare, stocare) sunt esențiale pentru capacitatea consumatorilor finali de a finanța, prin facturi, procesul de tranziție energetică.
Un aspect economic important este reprezentat de obiectivul de a păstra competitivitatea pe piețele globale pentru serviciile și produsele generate de industria energo-intensivă din România. În acest sens, în coordonare cu politicile europene de sprijinire a industriei, inclusiv cu strategia europeană de dezvoltare și conservare a industriei producătoare de tehnologii curate (Green Deal Industrial Act), România trebuie să dezvolte, împreună cu partenerii zonali, atât din blocul economic european, cât și din zonele limitrofe și partenere UE, strategii adecvate pentru sectoarele energo-intensive.
