Vasile Pușcaș, România și lumea în schimbare, Cluj Napoca, Editura Școala Ardeleană, 2023

Volumul România și lumea în schimbare semnat de Vasile Pușcaș, academician, profesor, diplomat și istoric, ne oferă o înțelegere a principalelor trasee ale societății românești, explicate în funcție de contextul și momentele de oportunitate strategică pe care elita politică și diplomația modernă românească le-au valorificat în numele unui ideal național. Ca observator, participant și istoric, Vasile Pușcas identifică virtuțile, principiile și deciziile de leadership care au reprezentat principalele coordonate ale artei negocierii și poziționării strategice a României, susținute și promovate prin demersuri politico-diplomatice.

Studiile și analizele realizate de Vasile Pușcaș, fost negociator-șef al României pentru aderarea la Uniunea Europeană, constituie o reconstituire a fenomenului schimbării din istoria diplomației și politicii românești, în etape istorice în care întregul sistem internațional era în schimbare, în contextul modernizării societății europene. Accentul pe care autorul îl pune este pe echilibrul dintre predictibilitate, înțelegere și inovare, motiv pentru care istoria și prezentul sunt descifrate și explicate prin înscrierea în tot complexul de schimbări determinate de interdependențe și interconectivități locale, regionale, globale**. Evoluția socială și dinamica istorică sunt redate ca o suită de înlănțuiri, schimbări, transformîri economice, politice, sociale, culturale și tehnologice.

Pentru a ne propune o viziune rațională a dezvoltării sociale a României în viitor, autorul Vasile Pușcaș ne recomandă să ne raportăm la etape ale istoriei noastre moderne și contemporane prin care să înțelegem trecutul și să explicăm rațional prezentul. Prin intermediul acestui demers, autorul demonstrează că “schimbarea nu este un simplu moment/eveniment, ci un fenomen propriu evoluției sociale de durată, fapt pentru care istoricul este dator nu doar să-l consemneze (factual și cronologic), ci să-l explice și încadreze în mersul general al istoriei”.

Schimbările de anvergură în etape istorice sunt analizate de Vasile Pușcaș pentru a ilustra evoluția și poziționarea elitei politice și a diplomației românești în raport cu reconfigurarea sistemului internațional de putere și nevoia de ordine (constituțională și normativă) internă. Diplomația culturală și economică sunt analizate în raport cu valențele constructiviste aduse în raporturile bilaterale și regionale, dar și pentru ansamblul relațiilor internaționale. În raport cu aceste noi coordonate, autorul consideră că debutul procesului de modernizare a diplomației românești, inițiat la începutul anilor ’90, “a rămas suspendat între interese politice interne divergente și neconsecvență+inconsistență din partea corpului diplomatic însuși”.

După aderarea la NATO și UE, România se plasează astăzi în orizontul proiectării drumului spre Schengen și OCDE. Cu această ocazie, autorul ne propune să reflectăm la îndemnul pe care Nicolae Titulescu l-a adresat în 1937 prin prelegerea intitulată Ordinea în gândire. Vocea rațiunii, exprimată de Titulescu, este cea care ne ajută să înlăturăm confuzia între valori și mijloace și ne poate ajuta astăzi să evoluăm plenar, motiv pentru care în momente de criză, confruntări și conflicte belicoase avem nevoie de adevărați lideri care să pună bazele lumii de mâine!

Cum va arăta lumea de mâine? Revoluția digitală, Big Tech, Inteligența Artificială, Big Data și viitoarele cuceriri ale științei și tehnologiei readuc în prim-plan imperativul de a căuta și adopta noi soluții, cu bună-credință și pentru scopuri îndreptate spre progresul umanității. Pentru a înțelege care vor fi noile coordonate ale viitorului sistem internațional și pentru a ne poziționa strategic, avem nevoie de o viziune de evoluție a țării pentru durată medie și lungă. Motorul schimbării constructive va fi repornit în momentul în care elita politică și diplomația românească vor căuta noi oportunități pentru a valorifica întreaga capacitatea națională de dezvoltare.

Vasile Pușcaș este Profesor Jean Monnet Ad Personam la Universitatea Babeș-Bolyai, cercetător la Institutul de Istorie „George Barițiu” al Academiei Române – Filiala Cluj-Napoca și membru corespondent al Academiei Române. Este expert în relații internaționale și reputat fost diplomat. În perioada 2000-2004 a fost negociator-șef al României pentru aderarea la Uniunea Europeană, membru al Guvernului României. A absolvit studii de istorie și științe sociale și a obținut titlul de doctor în istorie la Universitatea Babeș-Bolyai. Domeniile sale de cercetare sunt: Istoria Contemporană, Relații Internaționale, Negocieri Europene, Relații Transatlantice și Europa Centrală și de Est.

Previous
Previous

Vasile Pușcaș: „România are resurse pentru a se clasa între primele 10 state-membre ale Uniunii Europene”

Next
Next

Puterea inovării – reclădind încrederea, imaginăm viitorul -prima ediție-