România nu poate rămâne în afara unei lumi în transformare

Trăim vremuri extraordinare. Schimbări geopolitice, economice, tehnologice, sociale și culturale fără precedent. Șocurile, crizele, incertitudinea și teama de viitor domină conversația în societate. Pentru prima oară în mai multe generații, zgomotul războiului se aude pe continentul nostru. Lumea se schimbă cu o viteză vertiginoasă, punând sub semnul întrebării certitudini și tabuuri pe care le credeam a fi normă de organizare a societății, economiei și a comunității. Nici un aspect al activității umane nu va rămâne neafectat de această profundă transformare. Pendulul ideologic, reflectând nevoi și așteptări ale cetățenilor, modificate de crizele socio-economice succesive și de revoluția tehnologică, se deplasează către o mai mare nevoie de solidaritate, echitate și incluziune.

După integrarea euroatlantică, România a încetat să mai aibă un Proiect Național. Într-un moment atât de complex, România nu își mai permite să continue cu maniera timidă, inegală, incoerentă de a face lucrurile. „Las’că merge și așa” este rețeta garantată a dezastrului. Ideile de reformare a statului, economiei și societății ori au rămas la forma de idee, ori s-au transformat în niște “cârpeli” cu rezultate contradictorii și confuze. Politizarea și politicianismul pun piedică încercărilor de schimbare reală din societate și transformă procesele decizionale în promisiuni neonorate și labirinturi fără ieșire. Exodul tinerilor, prăbușirea demografică, adâncirea inegalităților, declinul educației și sănătății, criza infrastructurilor nu primesc decât o spoială de soluții și pasarea la nesfârșit a responsabilității. În luarea și șlefuirea deciziilor europene, suntem mai degrabă spectatorii de pe margine, nu actorii propriei noastre deveniri. Românii de acasă și de afară își pierd încrederea în propria țară și se simt tratați ca niște cetățeni de mâna a doua în Europa.

Acest ciclu nefast de neputințe și complicități trebuie spart. Retrezirea conștiinței naționale și renașterea speranței și încrederii în noi și între noi sunt mai importante decât oricând. Există suficiente resurse de patriotism, viziune și competență pentru a ne re-energiza națiunea, a primeni proiectul național, lăsat astăzi în nelucrare.